În inima unor orașe industriale din România, se înalță niște uriașe de beton, tăcuți martori ai unei epoci apuse. Aceste coșuri de fum, unele depășind 200 de metri înălțime, au rămas singurele amintiri ale unor fabrici care odată au hrănit întregi comunități, dar și au poluat drastic mediul înconjurător.
În perioada comunistă, aceste structuri impunătoare erau prezentate ca simboluri ale progresului tehnic. Însă, multe dintre ele au fost folosite doar pentru scurt timp sau deloc, rămânând astăzi ca niște relicve ale unui trecut industrial intens. Orașe precum Copșa Mică, Baia Mare, Zlatna sau Lupeni au fost printre cele mai afectate de poluare, iar coșurile de fum ridicate erau văzute ca soluții, deși adesea au doar împrăștiat problemele la altitudini mai mari.
Copșa Mică: Orașul acoperit de negura industrială
În anii ’90, Copșa Mică era cunoscut drept unul dintre cele mai poluate locuri din Europa. Praful negru de la uzina Carbosin acoperea totul, iar fabrica Sometra, producătoare de zinc și plumb, adăuga toxicitate. Coșurile de fum construite pentru a reduce impactul nu au reușit să schimbe soarta orașului, iar după închiderea fabricilor, acestea au rămas doar ca mărturii ale unei industrii dispărute.
Baia Mare și turnul de 350 de metri
Cel mai înalt coș de fum din țară, construit la Baia Mare, a fost o investiție uriașă – 11 milioane de dolari – dar cu efecte limitate. Destinat să disperseze gazele toxice ale combinatului Phoenix, a transformat poluarea locală într-una regională. Astăzi, stă singuratic pe o platformă industrială abandonată, în timp ce orașul încearcă să-și revină după decenii de industrializare excesivă.
Zlatna și Lupeni: Fabule de industrializare și declin
În Zlatna, coșul de fum de 200 de metri a fost ridicat în doar două luni, un record pentru vremea aceea. În Lupeni, turnul uzinei textile Vâscoza a rămas nefolosit, deși era destinat să combată noxele emise de fabrică. Ambele structuri domină peisajul, dar sunt doar umbre ale unor vremuri în care industria grea era considerată mândria națională.
Astăzi, aceste turnuri stau părăsite, uneori propuse ca atracții turistice sau monumente istorice. Ele povestesc despre o epocă în care progresul industrial a venit cu un preț greu de plătit – pentru mediu, pentru sănătatea oamenilor și pentru viitorul acestor orașe.
