În primele luni de mandat, președintele Nicușor Dan a condus o politică externă caracterizată prin loialitate față de partenerii euroatlantici și sprijin consistent pentru Ucraina. Cu toate acestea, unii observatori remarcă o lipsă de prezență vocală pe scena internațională și o abordare mai rezervată în negocierile regionale.
Criticile au venit atât din partea opoziției, cât și din interiorul clasei politice. Unii comentatori au susținut că țara ar fi marginalizată în deciziile importante privind viitorul Ucrainiei și al regiunii, mai ales în contextul unor întâlniri internaționale de top de la care România a fost absentă.
În schimb, experții în relații internaționale subliniază că poziția României rămâne stabilă și coerentă în cadrul alianțelor euroatlantice. Se apreciază că președintele Dan a participat constant la reuniunile esențiale și a menținut poziția fermă a țării în sprijinul Ucrainei, deși fără a avea pretenții de leadership regional.
Un aspect remarcat de analiști este stilul mai retras al șeful statului în afacerile externe, descris uneori ca o „cumințenie” care ar putea limita vizibilitatea țării. Această abordare este pusă pe seama faptului că domeniul politicii externe nu face parte din expertiza sa anterioară, centrată pe administrația locală și activismul civic.
În ciuda acestor observații, se consideră că este prea devreme pentru a trage concluzii definitive despre impactul președintelui Dan pe scena internațională. Mulți români au așteptări ridicate de la noul președinte, nu doar în politica externă, ci și în problemele interne ale țării.
